De ce vin oamenii la psiholog?
Trăim cu falsa impresie că ne cunoaștem
dar, de cele mai multe ori suntem distanțați de propriul Sine.
Să vorbești cu tine și despre tine în prezența unei alte persoane (psiholog) poate avea multiple beneficii. Este o ocazie să te auzi și deci să te cunoști.
Apropierea sufletească care se creează în terapie este în primul rând cu tine însuți. Personal, nu cunosc un sentiment mai plăcut ca sentimentul de acceptare dar și curiozitate în ceea ce privește propria natură. Se obține cu răbdare, timp, curaj.
- Sentimentul de gol, vid interior este un semnal că nu știm cine suntem sau că ne lipsește curajul de a fi autentici.
- Aceasta întâlnire cu tine, întâlnire în care te oglindești, te conectează la adevărul interior.
- Adevărul este autenticitate, este răcoritor, poate să doară....dar, te întârește!
- Nu oricine are curiozitatea, tăria, de a se avânta în această călătorie către sine!
- Renunțarea la aparențe și apropierea de propriul sine este calea spre o viață trăită cu sens.
- Oamenilor le place să își creeze povești despre ei înșiși, să își ascundă slăbiciunile, să acorde o importanță mai mare construirii de măști decât să se conecteze la propriul sine.
O parte a procesului terapeutic este și confruntarea cu aspecte mai puțin plăcute ale propriei personalități, Umbra, cum a fost numită de psihiatriul și psihanalistul elvețian Carl Gustav Jung.
Unii oameni depun eforturi mari pentru a și gestiona propriile trări, sunt terifiați de ideea de a merge și a vorbi lejer, cu asumare despre lucruri care se află în interiorul lor, despre propriile slăbiciuni, neputințe.
Au construit din greu o imagine de sine(falsă) încât se agață cu disperare de avantajele pe care aparența o oferă, protejându-se de durerea care își imaginează că ar fi la descoperirea și acceptarea slăbiciunilor.